maria

Dimineata nu parea una care sa ma irite atat de mult pana cand nu am vazut una din stirile mondene cu Monici si vedete de 2 parale.Masini de lux si pitipoance, Andreea Tonciu si alte de asemenea.
Mi-am dat seama mai tarziu in acea zi ca sunt inconjurata de oameni asemeni vedetelor de dimineata :pline de lipsa principiilor,pline de lipsa unor opinii personale,schimbatoare si vesnic cele mai bune la orice.
Urasc cel mai mult la oameni faptul ca distorsioneaza realitatea ,iar la relatarea unor intamplari,relateaza in asa fel incat ,fara sa minta,transmit imaginea lor in cele mai avantajoase aspecte din acea intamplare.Desi iti poti da seama ca persoana e o multime vida,ea se descrie drept cea mai plina de calitati si gratii.Ideea care m-a mirat e aceea ca in mintea acestui individ e foarte clar ca exact asa s-a intamplat.Pericol sa traiasca intr-o lume imaginara?Probabil.Dar ce conteaza atata vreme cat e fericit(a)?Pana la final ,ziua i se incheie stiind ca a patit un lucru nasol ,pentru ca e cel mai bun si cei mai buni sunt eliminati.Foarte cumplit daca realizeaza la un moment dat ca adevarul din mintea lui nu e unul cu cel vazut de cei din afara.Probabil ca va urma nebunia,insa asta daca va realiza vreodata.
Va realiza?Probabil ca da,daca va fi suficient de putin obtuz si se va intreba de ce ii tot ies lucrurile prost.La fel de posibil e sa nu vada ca nu are legatura cu realitatea,deoarece el este cel mai bun si nu e altul ca el.
Le stie pe toate si ii e foarte clar ca cel mai bine se cunoaste pe el.Pana la urma e vorba de o imagine pe care o vinde ,la fel ca oamenii fara fata din stirile mondene.Aplica un fard la poveste cand se expune pe el,care prinde la public sau nu.Insa la cei care prinde,e ceea ce conteaza,deoarece devine din acel moment un fel de mentor pentru acesta din urma.

Acum nu imi mai ramane decat sa ma bucur ca am piuterea de a face diferenta si ca am avut ochi de vazut si suflet de simtit.
Tag-uri Technorati: minciuna, realitate, adevar, fals, obtuz, nebunie

Familia mea e cea mai frumoasa!
Asta spune un copil cu bucle blonde in fata unei multimi la una din serbarile anuale.
Ce o fi insemnand ca ai sau nu ai o familie frumoasa si ce inseamna acest enunt din gura unui copil care nu stie nici ce vrea sa fie cand va fi mare?
Sa fie doar o imagine pe care a memorat-o mecanic deoarece a auzit-o de prea multe ori sau sa fie o imagide data de faptul ca i se fac toate voile acasa?
Eu nu am avut o familie frumoasa,dar stiu ca acolo ma simteam cel mai bine si acolo fugeam cand ieseam de la scoala sau cand ma prindea noaptea pe ulita jucandu-ma cu copii.
Stiu ca acolo radeam sia acolo plangeam si mai stiu ca acolo am devenit eu.
Nu stiu cat de frumos sau urat a fost ,dar stiu ca acolo am luat si prima bataie rupta din Rai si acolo am invatat si tabla inmultirii cu 5,iar daca asta e ceea ce m-a format si eu sunt multumita azi de mine ,inseamna ca a fost o familie frumosa?Daca azi mi-e dor de familia mea a fost una buna sau daca nu mi-e dor a fost una rea?
Familiile sunt pana una-alta doar pentru noi si doar ale noastre ,insa frumoase sau nu ?Cred ca fiecare are raspunsul sau.
Tag-uri Technorati: familie, bucle, copil, gradinita, ulita

Nu stiu cata speranta mai exista in oamenii din ziua de azi,dar vad cum toata lumea fie lupta cu o disperare de zi cu zi care iti face fiori pe sira spinarii,fie cade intr-o mare de nepasare care iti da imaginea mortii.
Asta e imaginea oamenilor din Romania zilelor noatre si asta este viata pe care o traim .
Se pare ca nimeni nu mai are solutii si nimeni nu mai are imaginatie.Am plecat in vacante in strainatate si am vazut oameni care ies duminica in parcuri si dorm intinsi pe iarba sau pur si simplu isi intind prosopul si ,uite gata picnicul.Sa nu cadem in pacat si sa ne imaginam iarba calcata in picioare si mizeria pe care o lasa in urma gratarele cu mici si dozele de bere..Nu.In urma lor locul ramane imaculat ..Parca si iarba e alta.A noastra ramane calcata in picioare si distrusa, a lor se ridica si locul pare neprihanit.Ce sa mai..?la noi si iarba a obosit de cat am calcat-o si la noi nici nu mai are putere sa e ridice.
Asta e diferenta intre noi si altii,ca noi nu stim sa ne ridicam si obosim prea repede,iar an ne luptam,o facem pana la epuizare.De acees nimic nu ne merge si nimic nu ne place ,totul ne dezgusta.
Nu am vazut in ultima vreme un zambet clar si luminos pe la noi pe strazi si oamenii devin din ce in ce mai nepasatori fata de altii.
Nu stiu daca ne vom reveni,dar daca eu am facut asta,pot Spera ca o vor face si altii care au ajuns pe culmile disperarii.
S-ar putea sa fie vorba de vointa...
Tag-uri Technorati: Romania, disperare, vointa, iarba, codrul

Nu ma cataloghez drept un om accesibi sau dispus la compromisuri,deci,un om chiar dificil.
Niciin tinerete nu am fost un om flexibil si nu am acceptat compromisuri.Insa am mers mult prea mult singura pe drumul pe care de obicei merg doi si am descoperit ca si copilul care invata sa mearga,ca viata e un joc si ca e frumoasa si ca jocurile de=a dragostea,de-a cearta ,de-a impacarea si mai ales cel de-a iertarea sunu de nelipsit.Nu ne putem lipsi de ele,pentru ca ne fac sa plangem,sa radem,sa nfim fericiti sau sa simtim tremur de viata.
Astfel,am putea spune ca e imperios necesar sa minti,putin pe tine,putin pe celalalt,putin sa te prefaci....cam toate cele pe care le-ai urat,ca sunt chestii negative;ei,sa vezi si sa descoperi mai tarziu ca ele iti creeaza amintiri dulci sau amare,ca ele te fac sa vibrezi ,s-ar putea sa ai o surpriza.
Nu le duce la nesfarsit ,pentru ca se intorc impotriva ta,dar la momentul cand trebuie traite,intra in hora jocurilor de dragoste,de prietenie,de ...orice fel caci exista doar un moment cand ti se potrivesc,iar mai apoi esti ..depasit.
Tag-uri Technorati: descoperire, joc, si, compromis

Nimic nu ma mai regaseste...Totul imi pare tomnatic si pustiu...Doar dupa ce povestea pare ca s-a sfarsit..
Am auzit de atatea ori melodia cu "de-abia cand a plecat(...),mi-a luat inima"si alte povesti cu "nu-l lasa sa plece",insa nu am invatat curajul de a lua atitudine nicidecum.Stiu ca nu e o chestiune de lectie,ci una de orgoliu,stiu ca nu e o chestiune de vointa,ci una de incredere,dar n-am putu sa scot nici un cuvant inainte de a pleca,nimic care sa-l faca sa stie ce e in sufletul meu.
As fi strigat sa ramana,as fi spus cat de mult imi place,as fi spus cat de tare ma doare despartirea.........si totutsi,nu am facut-o.Toate cuvintele mi s-au oprit in minte,nici macar nu au ajuns sa-si doreasca sa iasa,iar cand a plecat,inima mea s-a rupt bucati.
A doua zi,pustiu.A treia la fel si probabil ca asa mai departe.Asta pana cand,intr-o zi voi putea sa ma urasc destul ca m-am condamnat singura la suferinta solitudinii si pana cand voi avea suficienta putere sa nu ma tem de refuz si sa pot apoi s-o iau din noiu de la capat,iar si iar........
Insa pana atunci,imi voi linge ranile provocate de un esec,care in zilele de odinioara imi aducea fericirea si ochii lui imi insoreau diminetile.
Tag-uri Technorati: esec, fericire, si, ochi, curaj, orgoliu

Ce sa mai spun in fata unui asemenea cuvant care din ce in ce mai putin inseamna pentru fiecare dintre noi?
Cam pesimist inceput ,nu?
De fapt vreau ca acesta insemnare se fie o oda norocului,plina de optimism;un om cand vine pe lume si ursitoarele ii aranjeaza stelele pe cerul destinului,plange mereu in drumul sau socotindu-se un amarat al vremurilor lui,nestiind ca pur si simplu supravietuire ii e semn de noroc,dar mai una buna,mai buna decat ieri,fie si cu putin.
Ideea e ca nemultumirea de fiecare lucru oferit zi de zi ne face sa innoram cerul vietii noastre umile si asa,insa capitalismul ne invata ca a fi nemultumit mereu inseamna progres,sa doresti mai mult inseamna civilizatie,dar nimeni nu spune ca tot acest proces trebuie sa aiba si o limita care sa ne permita un strop de fericire....
Eu remarc mereu ca am fost un om norocos in viata asta,ca am intalnit persoanele care mi-au adus norocul,ca intr-adevar,ar spune unii ca traiesc intr-o himera-aceea ca lumea nu e chiar atat de rea si vitrega.Mi-am dorit ceva pe parcursul zilelor mele,dar n-a iesit,;viata nu mi-a dat dreptul de a indeplini visul avut;mi-a oferit altceva,care insa ma face sa simt implinire,nu deplina,dar binemeritata.Cred ca aici e limita care mie imi da stropul de fericire,pe care as fi putut sa-l pierd daca as fi riscat sa cer mai mult.
Am iubit in viata o singura persoana,fara de care nu as fi crezut ca pot trai,dar viata mi-a aratat ca nu as fi putut trai cu ea.Nu am gasit pe nimeni altcineva,dar norocul vine din faptul ca pot visa liber la oricine si pot dori pe oricine.Astfel ajung la concluzia ca putina libertate pe care mi-a dat-o destinul poate insemna calea mea spre fericire...
Sunt un om norocos!
Tag-uri Technorati: fericire, viata, noroc, limita, iubit, stele

scoala este un motiv din ce in ce mai desuet.Pare ca nu mai are nici o importanta pentru ce de varsta tanara,dar mai devreme sau mai tarziu se lovesc de necesitatea ei si de regrete tarzii ca nu au ceea ce se numeste studii.
Cat de importanta este pentru realitatea de azi scoala?
Conteaza sau nu mai are importanta pentru fiecare individ?
Tag-uri Technorati: si, scoala, importanta, regrete

zilnic se intampla celeasi lucruri plictisitoara.
Rutina ne ucide strop cu strop dorinta de aventura,de descoperire a noului.
I privinta asta an fost un las su nu am acceptat provocarea pentru a nu pierde putinul pe care l-am dobandit cu greu.
Ce solutii avem daca pierdem ce am castigat?In nici un caz nemurirea si oricum nu mi-s dori-o.
Accesp zilnic lasitatea in detrimentul aventurii.
Ce sa mai zic?zilnic sunt un las in plus in marea de lasi.